Zâmbetele ascunse de emoțiile primelor lumânări

Atelierele de creație Sana Candles – decembrie 2021

Ce poate fi mai frumos decât să vezi fericirea pe chipurile unor copii sau adulți care prin simplitatea lor aduc bucurie oricărui gest mărunt? Asta ne-am întrebat chiar înainte să ne pregătim de atelierele de la finalul anului trecut. Ne-au năpădit puțin emoțiile, așa este, în fond, era prima dată când aveam să ne afișăm în fața unei „audiențe” pe care să o introducem în lumea fascinantă a lumânărilor. Însă nu ne-am lăsat prea tare copleșiți de sentimente, pentru că trebuia să fim cu capul pe umeri și să organizăm totul într-un mod cât mai sigur pentru cei mici și cei mari. În fond, în ciuda faptului că focul și căldura sunt o parte din „ingredientele” care ne ajută să oferim emoții olfactive, atunci când vine vorba de micii și marii învățăcei, siguranța este pe primul loc.

Pregătirea materialelor în siguranță deplină

Primul pas către atelierele pe care le realizăm este să ne pregătim cu atenție materialele pentru cei mici. Elementele din „Bagajul de lumânărari”, mai ales în cazul copiilor, e absolut necesar să fie cât mai sigure și, în același timp, distractive. Așa că ne-am așezat în bagaje recipiente transparente, fitile, foen, wax sand și alte ustensile pe care le folosim, de obicei, în atelier. Am decis ca, mai ales în cazul copiilor, să mergem pe varianta de ceară sub formă de nisip care nu trebuie topită înainte de turnare, astfel încât să evităm orice risc de accident neplăcut. În plus, mai ales pentru copii, wax sandart este o tehnică de joacă care nu doar că stimulează creativitatea și dexteritatea, dar e și o activitate relaxantă.

Tăuți, locul în care zâne și zâni dansează inocență

După ce ne-am pregătit bagajul atelierelor de decembrie, a venit momentul să facem prima noastră vizită oficială de candelari-profesori.

Prima oprire pe care am făcut-o în cadrul programului de Ateliere olfactive a fost în localitatea Florești-Tăuți, mai exact, la asociația Filantropică „Sfântul Onufrie”. În mansarda lor destinată activităților extrașcolare, am făurit lumânări împreună cu copii de toate vârstele, de la 6 la 16 ani. În total, 17 perechi de mânuțe dibace au creat împreună cu noi magie olfactivă.

Pentru început, am povestit despre lumânări, despre ingredientele din care sunt ele formate, tipurile de ceară, diferențe dintre fitile din bumbac și bumbac, procesul de producție a lumânării în atelierul nostru și multe alte detalii interesante și captivante pentru cei mici. Desigur, chiar înainte să ne avântăm propriu-zis în lumea fascinantă a lumânărilor, am povestit și despre măsurile de siguranță în ceea ce privește lumânările aprinse, despre cum ele nu trebuie lăsate niciodată nesupravegheate și trebuie ferite de curenți de aer sau materiale inflamabile. La final, după toată discuția serioasă despre lumânări, absolut necesară de altfel și care ne-a asigurat că cel puțin copiii cu care am avut ocazia să lucrăm la Tăuți sunt acum responsabili și se vor putea bucura de lumânările parfumate fără niciun risc, am trecut la partea distractivă a atelierului și anume, crearea de lumânări.

Fiecare copil a avut ocazia să își creeze propria lumânare pe care să o ducă acasă. Întâi, am lipit fitilul de fundul recipientului, o etapă extrem de importantă în producția de lumânări. Apoi, fiecare dintre cei mici și-au ales culorile preferate și le-au turnat în recipiente. Iar, în final, le-am arătat și puțin din spatele cortinei, folosind foenul din dotare să topim lumânarea de deasupra recipientelor, astfel încât cei mici să își poată duce acasă lumânările fără risc să se „dezintegreze” pe drum.

Și uite așa s-au „născut” primele 17 lumânări din Atelierele Sana Candles. A fost un eveniment plin de emoție, zâmbete, chiar și îmbrățișări, cei mici fiind fascinați de lumea nouă pe care tocmai au descoperit-o.

O șansă în plus pentru adulții cu sindrom Down

Am decis ca prin activitățile noastre educative să nu ne îndreptăm atenția doar spre copiii din mediile defavorizate, ci și spre persoanele care suferă de anumite afecțiuni și dizabilități. În special, ne-am gândit la comunitatea persoanelor cu Sindrom Down, o comunitate care primește mult prea puțină atenție și implicare din partea comunității. Ne-au convins statisticile sfâșietoare care arată nu doar faptul că aceste persoane au o calitate a contactelor umane scăzute, ci și faptul că le este foarte greu să se integreze pe piața muncii.

În România, oficial, trăiesc puțin peste 4.000 de persoane cu sindromul Down, conform unei statistici din 2015, realizată de DGASPC. Neoficial, specialiștii spun că acest număr sare de 20.000 de cazuri. Toate aceste persoane suferă, zilnic, de o respingere socială cruntă. În plus, dispariția fostelor Școli de Arte și Meserii care pe vremuri erau o gură de aer proaspăt pentru persoanele cu Sindromul Down, oferindu-le acestora oportunitatea de a se integra pe piața muncii prin învățarea unor meserii, i-a aruncat într-un con de umbră atât din punct de vedere social, cât și economic și, mai ales, uman.

De aceea, am decis să ne implicăm, iar prima oprire pe care am făcut-o în sânul comunității persoanelor cu Sindromul Down a fost la Centrul Educațional Raluca, Asociația Down. Aici am avut ocazia să lucrăm cu 5 adulți cu sindrom Down, iar atelierul pe care l-am organizat ne-a demonstrat și întărit ideea că respingerea socială a acestor persoane este profund nejustificată. Blândețea și gradul uriaș de înțelegere venită din partea „învățăceilor” ne-au ușurat munca și ne-au făcut să ne simțim în largul nostru, acest atelier fiind unul dintre cele mai de succes pe care le-am organizat, până în prezent.

La fel ca în cazul atelierelor cu copii, și aici structura s-a concentrat în special în jurul siguranței și creativității. După ce am trecut prin partea teoretică în care am punctat partea de producție a lumânărilor, precum și regulile de siguranță, am început să realizăm lumânările. Ne-a ajutat mult și faptul că fiind un grup mult mai restrâns, atmosfera a fost mai intimă și ne-a permis să interacționăm cu fiecare participant în parte. Iar surprizele nu au contenit să apară, am fost fascinați să vedem cu cât entuziasm și seriozitate au tratat adulții atelierul. Am râs, ne-am distrat și, în final, fiecare dintre ei au avut posibilitatea să își ducă acasă lumânarea.

Atelierele care ne învață să învățăm

După cele două ateliere din decembrie, am ajuns la concluzia că nu doar noi i-am învățat pe cei mici și cei mari o nouă meserie, dar mai ales ei ne-au oferit niște lecții valoroase. Am învățat solidaritatea, umanitatea, simplitatea și sinceritatea. Am învățat să râdem mai mult, să privim mai cu atenție în jur și, mai ales, să îi acceptăm pe cei din jur așa cum sunt ei. Am învățat că acele lucruri pe care marea majoritate a oamenilor le consideră defecte, pot fi, de fapt, calități și că judecățile de valoare încă ne înconjoară, însă nu din rea intenție, ci din necunoștință de cauză. De aceea am decis să ne implicăm, ca să îii ajutăm pe cei din jur și să ne expunem, ca să ne ajutăm și pe noi înșine să înțelegem și să acceptăm lumea în care trăim așa cum e ea, frumoasă și diferită.