Doro 16: Casa în care prezentul e îmbrățișare de trecut cu viitor

Recent, unul dintre visurile noastre cele mai mărețe s-a îndeplinit. Suntem încântați, în special, de faptul că după ani întregi de prezență digitală, putem spune cu mândrie că produsele noastre pot fi, de acum, experimentate și fizic. Însă nu asta ne încântă cel mai mult ci, în mod deosebit, faptul că nu am ales calea clasică în care să deschidem un spațiu doar al nostru, ci am reușit să ducem simțul olfactiv pe culmi înalte prin colaborarea cu Dora Surugiu-Kocsolade, împreună cu care am construit nu doar un spațiu, ci un concept în care, alături de alți creatori și designeri, reușim să le oferim celor ce ne trec pragul experiențe senzoriale complete care îmbrățișează perfect olfactivul cu văzul, auzul, gustativul și palpabilul.

Prezentul este despre toate cele 5 simțuri

Doro 16 este spațiu în care creatori desăvârșiți își manifestă personalitatea împreună, complementar. Exact așa cum simțurile noastre sunt conectate formând experiențe complete doar prin stimularea fiecăruia dintre ele, așa și la Doro 16 unitatea creatorilor se îmbrățișează perfect cu comunitatea care se răsfață cu creațiile expuse.

Prezentul este locul în care acasă nu este doar un spațiu fad, ci un manifest al iubirii și al grijii față de cei dragi. De aceea, Doro 16 a devenit pentru noi Acasă. Ne simțim conectați, în special datorită istoriei încărcate de povești fascinante înscrise între pereții care azi găzduiesc familia Doro 16. Un alt element care ne ajută să ne simțim noi înșine aici este șansa pe care am primit-o de a colabora și a ne împrieteni aici cu oameni care au curajul zilnic să își deschidă sufletele și să le lase cuprinse de experiențele pe care viața le așează în fața lor. E fascinant și, mai ales, motivant, să ne vedem înconjurați de oameni care transformă orice provocare într-o nouă idee creativă care să răspundă cu dibăcie nevoilor umane pe care le avem zi de zi. Iar când la toate acestea adăugăm și un strop de unicitate creativă care să ne ajute să ne delimităm de banalul cotidian, simțim și știm că, iată, am ajuns acolo unde visam. Într-un loc pe care să îl numim acasă și care să ne inspire zi de zi prin prezentul cu care ne îmbrățișează, trecutul pe care ni-l predă și viitorul pe care ni-l așează în față.

Trecutul, muza care a deschis porțile creativității la Doro 16

Se spune că trecutul trebuie lăsat în urmă dacă vrem să excelăm și să ne dezvoltăm în viață. Noi suntem de părere că trecutul ne definește acțiunile prezente, așa cum acțiunile prezente dictează viitorul. Oricât de greu ar fi trecutul, alegem să îl privim ca pe o oportunitate de care să profităm la fiecare pas. Iar povestea clădirii în care am ales să ne cuibărim creativitatea și simțurile spune o istorie care, zilnic, de fiecare dată când pășim pe porțile Doro 16, ne inspiră.

Povestea clădirii care ne-a devenit muză începe în toamna anului 1909, pe Calea Dorobanților din București, într-o lume dominată de gazetărie în loc de Social Media, pălării și rochii voluminoase în loc de blugi, trăsuri în loc de taxiuri și multe altele care pentru noi, azi, sunt o istorie pe care o mai vedem doar în fotografii alb-negru. Clădirea de o eleganță aparte care nu epatează, ci, din contră, are un iz de modestie dominată de accente academice, a fost construită de Constantin Dinu Brătianu, unul dintre cei patru fii ai renumitului Ion C. Brătianu.

În acea clădire, Constantin Dinu Brătianu a fost, pe rând, deputat, ministru de Stat și președinte al Partidului Național Liberal. Până în 1944, casa se remarcă prin petreceri somptuoase. Îngrijită și modernă, locuința era lăudată în gazetăria vremii. Argintăria comandată tocmai din Paris, ferestrele lucrate manual, dar și faptul că era printre puținele clădiri care avea canalizare, gaz și telefon, o făceau o atracție în lumea bună a Bucureștilor de la începutul anilor 1900. Ulterior, la venirea comuniștilor, locuința se transformă în „domiciliu obligatoriu”, președintelui PNL fiindu-i interzis să o părăsească. Așa că, din spațiul lumii academice și politice, casa din Dorobanților 16 devine loc de refugiu din care Brătianu pleacă forțat abia în 1950, când este încarcerat și trimis la Sighet unde își va petrece ultimele luni ale vieții. De atunci, clădirea a rămas să spună povești fascinante. A supraviețuit cu stoicism comunismului și a fost, pe rând, „casă” pentru ambasade sau companii de renume.

Paginile albe ale viitorului olfactiv

Azi, după ce pereții clădirii au fost tapetați cu amintiri pe care nicio vopsea nu le vor șterge vreodată, Doro 16 a devenit locul în care, alături de artiști și creatori de emoții și experiențe, împărțim, împreună, viitorul. Pentru prima dată de când ne-am deschis sufletele și mințile avem claritate în ceea ce știm că va urma. Paradoxal, fiecare zi ne demonstrează că simțurile noastre, stimulate corect, ne sunt muze de inspirație creativă, motiv pentru care, am devenit izvor nesecat de idei pe care abia așteptăm să le punem în practică. Și chiar dacă ne lăsăm purtați de valul conceptului și al comunității create în jurul Doro-16, suntem, în continuare, cu picioarele pe pământ, continuând, de data aceasta și mai motivați, să educăm olfactiv întreaga Românie.

De aceea, te invităm și pe tine să ne afli întreaga poveste în fiecare zi, pe Dorobanților Nr. 16, în București.