Îmbrăcămintea olfactivă, amprentă de personalitate

Aroma noastră personală, accesoriul care ne reprezintă întreaga viață

E agățată de noi de la naștere și până în ultimele momente. Indiferent de cum se descurcă restul simțurilor noastre, ea este acolo, prezentă, indiferent că e „ajutată” să se exprime prin completarea sa cu parfumuri de corp sau o lăsăm să se manifeste simplă, goală, naturală.

Cu toții avem o aromă naturală, iar ea se modifică de-a lungul vieții, chiar și în anumite momente ale zilei. Când iubim, mirosim într-un fel. Când suntem nervoși, avem un cu totul alt parfum. Când abia ne-am născut, pielea noastră emană parfum de puritate. Și, totuși, acest miros este diferit la fiecare dintre noi, fiind amprenta noastră unică olfactivă, de cele mai multe ori, insesizabilă. Acea amprentă este formată din totalitatea hormonilor, a feromonilor, a substanțelor din care suntem alcătuiți. Desigur, de cele mai multe ori, mirosul nostru natural este greu de adulmecat fără un ajutor care să îl potențeze, să îl fructifice, să-l transforme în accesoriul cel mai „strălucitor” din garderoba noastră de fapte, emoții și trăiri. Iar acel potențator este, de cele mai multe ori, parfumul pe care alegem să îl îmbrățișăm cu pielea, spațiul sau hainele noastre.

Diferența dintre parfum și… parfum

PH-ul pielii, mirosul nostru, ingredientele din parfum, detergentul hainelor, aerul din încăpere, toate se îmbină armonios în combinații de arome olfactive diferite. Pentru că, da, un parfum poate avea un miros diferit pe două persoane. Totul depinde de atât de mulți factori încât nu mai e de mult un secret că un parfum „frumos mirositor” pe un trup, poate fi un eșec pe o altă epidermă. Așa cum un „parfum” într-o casă poate fi un succes, în timp ce în alta poate fi un dezastru.

E greșit, însă, să considerăm că un parfum miroase diferit pe un om doar datorită factorilor „chimici” care ne definesc. În fapt, un parfum miroase diferit pe pielea noastră în funcție de mulți alți factori, iar unul dintre cele mai definitorii este „momentul”.

Până și răsăritul miroase diferit de apus

Și la fel e și la oameni. Un parfum poate reacționa diferit cu pielea noastră în funcție de momentul zilei sau intensitatea emoțiilor pe care le încearcă la un moment dat.

• După activitatea fizică, pielea noastră miroase a endorfină și dopamină
• După o petrecere în care ne-am fericit cu alcool și tutun, pielea noastră miroase a curaj și nebunie plăcută
• Atunci când ne îndrăgostim, pielea noastră miroase a inocență, încredere și zâmbet.

La fel ca răsăritul care miroase a rouă și apusul care miroase a căldură, așa și trupurile noastre manifestă arome olfactive intense diferite, pe parcursul unei zile, unei săptămâni, luni sau al unui an.

Aroma olfactivă ne definește și ne „dă de gol personalitatea”

La fel cum machiajul este semnătura proprie a fiecărei femei care vrea să își scoată în evidență atuurile sau costumul este arma bărbatului puternic, delicat și îngrijit, în același timp, așa și mirosurile care ne înconjoară sunt definitorii în completarea ținutei personalității pe care vrem să o scoatem în evidență. Și chiar dacă nu sunt puse pe piedestalul pe care merită să fie, parfumurile au potențialul de a ne ajuta să luăm deciziile optime în funcție de situația în care ne aflăm. Creierul nostru gândește nu doar prin sunete și imagini, ci și mirosuri. Tricoul iubitului pe care îl poartă iubitele pentru a se simți îmbrățișate. Prăjiturile gătite de mamele noastre în fiecare duminică. Pielea bunicii de o finețe absolută. Toate acestea se învârt în jurul mirosurilor care declanșează iubirea, aprecierea, apropierea, amintirea.

Se spune că parfumul unei femei pășește în încăpere înainte ca ea să intre fizic în ea și părăsește spațiul mult după ce ea a plecat. Amprentele noastre olfactive sunt prezente peste tot, prin simpla noastră existență, prin acțiunile pe care le întreprindem, prin emoțiile pe care le transmitem.

Cum transformăm parfumul într-un accesoriu al calităților și nu într-un accelerator al defectelor?

Parfumul, mireasma, aroma, la fel ca orice altă calitate sau defect al nostru, ies în evidență prin potențare, prin explorare și descoperire. Așa cum există un ghid al culorilor pe care le purtăm zi de zi sub formă de haine, așa și mirosul ar trebui să aibă ghidul său de bune practici. Roz cu galben e o alegere nefericită. Roșu cu negru merge în orice combinație. Din păcate, însă, puțini dintre noi ne gândim la miros atunci când ne pregătim de o nouă zi de muncă, o întâlnire sau o simplă ieșire în oraș. Asta pentru că mirosul este ultimul lucru care credem că contează. În fapt, el fiind primul.

Cum ar fi dacă de mâine ai mirosi a roșul pe care l-ai ales pentru pantofii cui pe care îi porți? Sau ai mirosi a albastrul cravatei care te definește? Cum ar fi dacă, de mâine, biroul în care pășești zi de zi, ar mirosi a tine, nu a spray-uri de mobilă sau dezinfectant de podea?

Majoritatea birourilor, a companiilor, miros a… curățenie amestecată cu prânzul angajaților. Era timpul să o spunem pentru că nu e o rușine. Și atunci, cum facem să mirosim personalitate, potențial, evoluție, emoție, brand?

Începem de la mic la mare, de la personal la professional

Primul pas este să învățăm să alegem parfumurile pe care le așezăm pe pielea noastră. Nu e suficient să ne placă cum miros la alții. E nevoie să intrăm într-o parfumerie, să punem parfumul pe piele, să închidem ochii, să ne imaginăm îmbrăcați în îmbrăcămintea ce îi va deservi parfumului și să ne lăsăm purtați de emoția pe care o simțim. Ne place ce mirosim? Atunci e în regulă. Simțim un impuls că parcă nu se potrivește? Căutăm altceva.

Al doilea pas este să ne înmiresmăm nu doar pielea, ci și mediul înconjurător. Și nu cu orice, ci cu personalitatea care ne definește. Un parfum de cameră sau o lumânare parfumată care să emane ego, nu iluzii false de ce am vrea să fim. Pentru că aromele olfactive nu mint. Un om cuminte nu va mirosi niciodată a pericol. Așa cum un om puternic degeaba va vrea vreodată să fie „mirosit” ca un inocent naiv. Mirosul nu minte. La fel cum nici privirile nu mint niciodată, oricât de bine ne-am antrena în arta minciunii.

Al treilea pas, și cel mai important, e să identificăm parfumuri pentru stări și momente. Un parfum pregnant, tare și impunător nu se va potrivi niciodată într-un cadru romantic. Un parfum blând, dulceag, nu va fi niciodată apreciat într-un cadru masculin de business. La fel cum puterea olfactivă a tabacului nu se potrivește cu delicatețea unei rochii de seară, așa nici dulcele miros de trandafir nu se va potrivi cu personalitatea puternică a unui om de business ce e pregătit să semneze un contract uriaș. 

Și, deși par complexe, alegerile olfactive vor fi întotdeauna printre cele mai simple. Pentru că nu ai nevoie de o școală de modă sau un curs să te lași purtat de simțuri. Mirosul nu se învață. El se simte, se privește, se observă și se ascultă. La nivel personal și profesional, singurele reguli pe care ar trebui să le urmăm cu toții țin de un simplu bun simț moral care ne dictează că personalitatea dictează parfumul, nu invers. Iar singura regulă a succesului olfactiv este să ne lăsăm purtați de simțuri. Să alungăm tot ceea ce ne distrage, să închidem ochii, să ne deschidem nările și să ne bucurăm de amalgamul de informații înmiresmate care ne bombardează sufletul.